Atunci când vine vorba despre motivație, prima întrebare este: “Ce te motivează pe tine, din punct de vedere profesional?”. Adresând întrebarea atât de direct mă tem că răspunsul ar putea veni la fel de rapid și simplu: banii. Așa că vom încerca o abordare prin învăluire, pentru că dacă stăm un pic și ne gândim pe îndelete, mai sunt și alți factori.
Pot fi banii, dorința de a învață, puterea, recunoașterea … Dar mai poate fi și mediul în care lucrezi, corect? Și mediul te poate face să fii productiv, eficient și să livrezi ceea ce ți se cere. Și asta o spun datorită experimentului cu parcul de distracție pentru șobolani. Detaliile le găsești mai jos.
“The rat park experiment” s-a desfășurat la începutul anilor 70, la Universitatea Simon Fraser din Canada și viza dependența. Deseori asociem termenul dependență cu alte cuvinte: droguri, alcool, fumat – toate fiind obiceiuri dăunătoare. Ar mai exista și alte asocieri, gen “dependența de privirea ta” dar chiar și în acest caz, dependență tot nu capătă o conotație pozitivă.
Cercetările se refereau la dependența indusă de consumul de droguri, iar studiile au fost efectuate pe șoareci de laborator. Prima dată, șoarecii erau drogați zilnic, pentru o perioada determinată de timp, considerată necesară pentru a se instala dependența față de droguri. După ce se încheia prima etapă, șoarecii căpătău libertatea de alegere: puteau să bea apă simplă ori apă ce conținea drogul administrat în prima săptămâna. Concluzia acestui prim experiment arată că în proporție covârșitoare, șoarecii nu rezistau tentației narcoticelor și continuau să bea apă cu droguri, ignorând apă simplă.
Un element care a fost luat în considerare mult mai târziu însă, este legat de condițiile în care trăiau acei șoareci de laborator. Fiecare șoarece era închis singur într-o cușcă metalică, izolat de contactul cu alți șoareci, iar singură lui interacțiune era cu laboranții care veneau să-i schimbe apa, să-l hrănească și o dată la trei zile să-i curețe cușca. Durata acestor interacțiuni ajungea să fie de câteva minute la 24 de ore, în rest, șoarecii erau total izolați.
Unui cercetător i-a atras atenția faptul că, în libertate, șoarecii sunt animale extrem de sociale și că acolo unde există un șoarece, cu siguranță trăiește și familia lui. Iar unde este o familie de șoareci… în scurt timp apare o întreagă colonie de zeci și sute de indivizi. Cu acest comportament în minte s-a născut întrebarea: oare șoarecii, în mediul lor natural, vor dezvolta aceeași dependență de droguri ca și cei izolați în cușți?
Bruce Alexander, acesta este numele cercetătorului, a refăcut experimentul care demonstrează că drogurile dau dependență, dar a făcut unele mici modificări. Astfel a luat naștere “the raț park experiment”. A respectat întocmai condițiile din etapele 1 și 2 din exprimentul inițial, dar în locul cuștilor individuale a construit un parc de distracțîi pentru șobolani. Într-o cușcă mare, de câțiva metri pătrați, cu pereți de sticlă (astfel încât să poată pătrunde lumina) a creat locuri de cățăraț, cutii de conserve ca ascunzatori individuale, roți de alergat pentru șoareci, talaș moale și frumos mirositor ca loc de dormit și a pus și câteva fotografii frumos colorate pe pereții cuștii.
Ultimul element: a introdus în cușcă mai mulți șoareci, de sexe și vârste diferite, astfel încât să aibă posibilitatea să socializeze, să se cațere, să se joace, să se distreze. În aceste condiții, în etapa a doua, atunci când șoarecii au avut alternativă de a bea apă simplă sau apă cu droguri (aceleași droguri care dau dependență) s-a constat că majoritatea șoarecilor nu aveau nevoie de “senzații tari” pentru a trăi o viață de fericire șoricească. Așadar, Bruce Alexander a făcut același experiment, dar concluzia studiului sau a fost fundamental diferită de cea a primului.
Îți aduci aminte că noi am plecat de la întrebarea: ce te motivează pe ține? Și am menționat experimentul cu șoarecii pentru a vedea influența mediului asupra motivației tale. Indiferent dacă ești la birou sau acasă, uită-te în jurul tău – te simți într-un parc de distracții sau ești izolat într-o cușcă?
Mie, personal îmi place un loc de muncă unde să am posibilitatea să interacționez cu colegii, să bem cafea și să vorbim despre proiectele noastre, să ne susținem aprig ideile, să le schimbăm, să le îmbunătățim. Apoi să luăm o pauză, să facem un concurs ad-hoc de aruncat foile cu idei greșite la coșul de gunoi și cine pierde să facă cafeaua. Îmi place să ieșim la masă împreună, între noi, ori cu clienții, îmi place să… Stai că m-a luat valul și descriam locul de muncă în care îmi place mie să lucrez.
Nu te-am întrebat însă dacă tu ți-ai dori ca locul tău de muncă să arate ca un parc de distracții – și atunci am făcut greșeala clasică: am descoperit ce mă motivează pe mine și am presupus automat că te va motiva și pe tine. Așa că iată câteva întrebări care ne ajută săevitam aceasta capcana si sa putem da un contur mai clar motivației:
- Cum mă comport atunci când sunt motivat?
- Ce se afla la baza motivatiei mele?
- Ce îi motivează pe alții, care sunt diferiți față de mine?
- Ce pot face, concret sa îi pot motiva pe alții?
- Cum aș putea crea un cadru de lucru motivant pentru echipa mea?
Aceaste întrebări, dar mai ales răspunsurile – sunt integrate în programul “Management Academy”, livrat împreună cu colegii mei de la Marco Polo CEE. De asemenea, le regăsești și în cursul de “Presentation Skills”.
Articol scris de Alexandru Caruntu