Acest articol are o perspectivă unică: cum se vede o Călătorie de Învățare de Înaltă Performanță din perspectiva unui trainer? Prin urmare, pentru ca acest articol să vă fie relevant, trebuie să fi avut o experiență pozitivă și memorabilă în sala de curs, la un training față în față, sau simplu să iubiți meseria de trainer. Acest articol este despre schimbare și despre cum puteți transforma trainingul virtual într-o experiență unică, memorabilă și pozitivă.
Din câte știm, dinozaurii au dispărut cu mult timp în urmă, din cauza unui meteorit care a cădea pe Pământ. Multă vreme, aceasta a fost doar o simplă teorie, dar astăzi am reușit să identificăm chiar și locul impactului – craterul Chicxulub, undeva în Mexic. Există și alte teorii despre extincția dinozaurilor, dar aceasta este cea mai probabilă, iar 65 de milioane de ani ne-au dat, nouă, omenirii, suficient timp să vorbim despre ei la timpul trecut. Dar, din când în când, ei izbucnesc în realitatea de zi cu zi și, dacă privești cu foarte multă atenție, îi vei vedea așezați chiar lângă tine.
Poți recunoaște ușor un dinozaur după felul în care vorbește. Într-un fel, dinozaurii spun ceva răspicat și clar, într-un mod puternic, despre cum nu au de gând să se schimbe, indiferent cât de rapid sau dinamic se schimbă lucrurile în jurul lor. De ce? Pentru că vechiul mod, cel tradițional, a avut succes mai bine de… 10, 20, 100 de ani sau dintotdeauna, și nu se va schimba niciodată. Pentru că dinozaurii au avut o experiență pozitivă în acea perioadă, iar felul acela de a face lucrurile și de a le schimba nu garantează aceleași rezultate bune, nu-i așa? Dar eu? Nu sunt și eu un dinozaur, simplu, pentru că sunt protejat de meseria mea? – Sunt trainer, iar o parte semnificativă a muncii mele este să lucrez cu schimbarea oamenilor. Nu doar să lucrez cu ea, ci eficiența muncii mele se măsoară în funcție de disponibilitatea oamenilor de a se schimba – sau, cel puțin, acesta este mereu unul dintre elementele unui program de training de succes. Și am uitat să vă spun: îmi iubesc meseria. Să lucrezi cu oamenii, să-i vezi ca un întreg, ochi, fețe, mâini, postură, mod de a vorbi, este un mod foarte eficient de a te conecta cu ei. Să fii în aceeași sală și să-i conduci, să construiești un argument convingător despre trecerea de la punctul A la punctul B, să vezi acea transformare la oameni – este o satisfacție instantanee, un ciclu pozitiv de feedback și o injecție de serotonină. Sau, cel puțin, așa era… pentru că trainingul însuși se schimbă. Din martie 2020, toate sălile de training s-au închis. În locul lor, avem trainingul virtual… iar experiența mea de dinainte de pandemie cu trainingul virtual era slabă. Ceva de genul „stai departe de el!” Așa simțeam eu lucrurile… Era ineficient și nici feedbackul pozitiv, nici implicarea participanților nu erau prezente, cel puțin nu transformarea pozitivă. Microfoane pe mut, oameni care nu voiau să deschidă camera sau, dacă o deschideau, mâncau în timpul trainingului sau pur și simplu stăteau întinși în pat. Erau întrebări și perioade lungi de tăcere ca răspuns, cunoașteți imaginea. Așa că… mă gândeam că nimic nu va înlocui vreodată trainingul în sală! E eficient, aduce oamenii împreună și îi schimbă! Este extrem de motivant să participi la un training bun și vezi direct oamenii schimbându-se sub ochii tăi. AM 15 ANI DE EXPERIENȚĂ ÎN TRAININGURI ÎN SALĂ ȘI NIMIC NU VA FI VREODATĂ LA FEL DE BUN CA ATÂT!”
Și atunci am realizat că eu însumi sunt un dinozaur.
Acesta este începutul unei frumoase prietenii (dinozaurii suficient de în vârstă încât să fi văzut „Casablanca” vor surâde acum) între mine și formarea virtuală. În martie 2020, cariera mea de trainer se confrunta cu extincția, pentru că, literalmente peste noapte, aveam un nou mod de lucru: comunicare virtuală, întâlniri virtuale, evaluări virtuale… totul era virtual. Așa că a trebuit să pun în practică ce am predicat atâția ani: în orice criză există o oportunitate, trebuie doar să o cauți. Noul meu obiectiv a fost să mă împrietenesc cu formarea virtuală. Am început cu pași mici. Prima decizie a fost să transform sufrageria într-un spațiu de lucru eficient. Pentru că pereții albi erau prea obișnuiți, am vopsit un singur perete în turcoaz, ca să-l folosesc drept fundal. Apoi am mutat biroul prin casă, ca lumina să vină direct pe fața mea. Am mutat biblioteca în mijlocul camerei, ca să creez un alt fundal, unul „inteligent”. Am cumpărat un microfon și, pasul final: am „creat” o cameră video reglabilă pe înălțime folosind telefonul mobil, câteva cutii de pantofi și cărți.
Apoi a venit bucuria. Am devenit din nou elev, învățând să fac videoclipuri de 3-5 minute, să scriu scenariul, să montez, să adaug efecte… a fost o experiență de învățare complet nouă pentru mine. În următoarele câteva luni, am transformat întregul meu portofoliu de formare într-unul adaptat interacțiunii virtuale și în stilul HPLJ. Fiecare sesiune de formare față în față a fost fragmentată și reasamblată într-o formă mai atractivă. Folosind o platformă avansată de e-learning – PROMOTE (care permitea text, audio, video și chat), împreună cu colegii mei am creat un plan, cu o succesiune de acțiuni care pot transforma și transformă oamenii în timp. Vă amintiți cele 4 etape ale unui HPLJ? Mai întâi motivezi oamenii, apoi le oferi doar minimul de informații de care au nevoie, al treilea pas este dezvoltarea abilităților și, la final, consolidarea rezultatelor. Simplu, dar deși e simplu, e și eficient și poate oferi perspective noi chiar și dinozaurilor experimentați. Am văzut oameni înscriindu-se singuri în această călătorie, dornici să învețe și să se dezvolte, fără să se teamă să greșească sau să-și susțină punctele de vedere. Atelierele sunt pline de întrebări, demonstrații, premise false înainte de a ajunge la concluziile corecte, schimbări de perspectivă și învățare. Și feedback. Energia crește și scade, construind avânt, dar și adunând oamenii în jurul unei idei, într-o echipă. Iar la final, sala virtuală se umple de bucurie și transformare pozitivă – și se vede în ochii oamenilor, pentru că toată lumea își pornește camera. E foarte asemănător cu formarea la clasă, dar este mai eficient.
Încă îmi este dor de o sesiune de formare la clasă, cu oameni așezați în formă de U, lucrând împreună. Plimbarea prin sală, întrebările, feedback-ul, provocarea oamenilor, flipchartul… oh, ce amintiri vii, care rămân în trecut, până când vom reopen sălile de formare. Dar chiar și atunci, viitorul va combina formarea virtuală cu cea la clasă și va fi și mai eficient. Suntem pregătiți să facem din nou această schimbare. Voi cum stați? V-ați adaptat la această nouă realitate și v-ați schimbat perspectiva despre dezvoltare? Noi, echipa Marco Polo CEE, suntem aici ca să facem schimbarea să se întâmple. Și să provocăm dinozaurii.
În episodul următor, vă vom invita să pătrundeți în profunzimea unui atelier online și să trageți singuri câteva concluzii despre eficiența HPLJ. Sau, dacă vreți să grăbiți lucrurile, pentru că e începutul unui nou an, sunați-ne pur și simplu și cereți o demonstrație.
Scris de
Alexandru Căruntu
(vezi profilul său de Linkedin)